miercuri, 9 noiembrie 2022
luni, 17 octombrie 2022
duminică, 4 septembrie 2022
miercuri, 30 martie 2022
miercuri, 6 ianuarie 2021
marți, 5 ianuarie 2021
joi, 9 aprilie 2020
Mai este o șansă
Unii oameni cred că a fi bun este de ajuns, dar a fi bun nu înseamnă nimic decât dacă ești dispus să faci ce trebuie făcut, când trebuie făcut.
Ne întrebăm des de ce nu văd cei de lângă noi cât ținem la ei. Poate din cauză că doar le spunem.
Când le aratăm și le demonstrăm, făcând lucruri care aparent par mici și neînsemnate, atunci sigur ajug să vadă.
Atunci când nu facem ce trebuie făcut, când stăm și nu facem nimic pentru că ne e mai confortabil, se întâmplă cele mai rele lucruri.
E drept că nu totdeauna putem face ce trebuie, dar atunci trebuie să ne încredem într-o putere mai mare, care este capabilă să facă tot ce nu poate omul.
În toți anii ăștia când am fi putut sa facem ce trebuie, am preferat să trăim cât mai confortabil și ne-am simțit din ce în ce mai bine.
După foamete, razboaie și boli care ucideau în masă, am început să evoluăm și să devenim din ce în ce mai siguri pe puterile noastre. Am construit, am ajuns să facem lucrurri extraordinare și ne-am încrezut așa de mult în binele pe care l-am trăit, fără să realizăm că în tot acest timp o creatură fără milă, un prădător... mai prădător decat noi, ne-a transformat în pradă.
La început din umbră, din întuneric, dar până la urmă a început să își arate fața. Adevarata față. Ne-a transformat în egoiști, lacomi, dornici de putere. Dornici de a stăpâni și domina, ne-a transformat după caracterul lui ... nemilos, crud și plin de răutate. Așa am ajuns să nu realizăm că în loc să facem ce trebuie, alegem totdeauna doar ne ce face comozi, sau doar caștig.
Așa am ajuns aici.
Lumea nu mai este ce a fost acum cateva săptămâni, ci doar ce va fi de acum încolo. Răul se află printre noi sub multe forme. Uneori suntem prea familiari cu el, dar e nevoie să fim conștienți că trebuie oprit.
Oamenii mor. Buni și răi. Moartea e moarte pentru toți. Diferența este atunci când alegem să acționăm. Felul în care o facem. Alegem... și așa rămâne. Rămâne felul în care vom fi amintiți. Vom fi amintiți ca și unii care au luptat și au facut ce trebuia atunci când era momentul, sau ca niște oameni care nu au facut niciodata diferența. Josnici. Fără valoare, sau să zic... lipsiți de umanitate. Doar consumatori. Oameni fără sentimente, plini de ură și de frustrări. Oameni care nu au făcut mai mult, pentru că nu aveau cum. Suntem atât cât reușim să fim. Noi alegem asta.
E adevărat... e greu să lupți cu un prădător. Este riscul să pierzi tot. Uneori pare că înebunești, dar doar cei care luptă ajung să cunoască ce înseamnă să fii un învingător.
În timp ce oamenii sunt foarte încrezători și se cred deasupra divinității, întunericul, are un plan sadic pentru omenire.
Suntem distruși zilnic de propria lacomie și de egoismul care ne consumă fără să vedem, dar o face sigur. Cu fiecare zi care trece, umanul din noi moare și rămâne doar imaginea unui prădător. Devenim orice altceva decat ființe umane.
Nu ne-am maginat că se va ajunge aici. Lumea nu mai este ce a fost acum o lună. Singura șansă pentru a reveni la umanitate, poate ultima șansă petru unii, este să învingem tot ce e mai rău în noi. Să învingem sursa răului. Trebuie să insistăm să biruim orice răutate, pentru a nu ajunge noi înșine întunecați și lipsiți de orice umanitate. Din păcate cei mai mulți au devenit așa.
Oamenii au ajuns asemenea șarpelui care nu suporta lumina și se ascunde doar în gâuri întunecate, în pământ. Departe de lumină, departe de Divinitate pentru ca o urăște.
Trebuie să ne păzim mintea să nu ajungă sa hoinărească în locurile întunecate. Altfel tot ce este mai rău în comportamentul nostru iese la iveală. Pentru că în loc să căutăm calea dreaptă, căutăm calea sigura. Căutăm să supraviețuim indiferent de preț. Ajungem să supraviețuim în loc să trăim. Nu mai facem diferenta.
Șansa pe care o mai avem, este o putere mai mare decât a noastră și decât orice altă putere. Dumnezeu. Dragostea. Divinitatea, care încă mai este aici cu noi. Încă mai este printre noi, dornică să ne salveze. Să ne arate calea spre viață, spre lumină.
Dumnezeu. El face diferența.
Adi Gliga (clik)
Ne întrebăm des de ce nu văd cei de lângă noi cât ținem la ei. Poate din cauză că doar le spunem.
Când le aratăm și le demonstrăm, făcând lucruri care aparent par mici și neînsemnate, atunci sigur ajug să vadă.
Atunci când nu facem ce trebuie făcut, când stăm și nu facem nimic pentru că ne e mai confortabil, se întâmplă cele mai rele lucruri.
E drept că nu totdeauna putem face ce trebuie, dar atunci trebuie să ne încredem într-o putere mai mare, care este capabilă să facă tot ce nu poate omul.
În toți anii ăștia când am fi putut sa facem ce trebuie, am preferat să trăim cât mai confortabil și ne-am simțit din ce în ce mai bine.
După foamete, razboaie și boli care ucideau în masă, am început să evoluăm și să devenim din ce în ce mai siguri pe puterile noastre. Am construit, am ajuns să facem lucrurri extraordinare și ne-am încrezut așa de mult în binele pe care l-am trăit, fără să realizăm că în tot acest timp o creatură fără milă, un prădător... mai prădător decat noi, ne-a transformat în pradă.
La început din umbră, din întuneric, dar până la urmă a început să își arate fața. Adevarata față. Ne-a transformat în egoiști, lacomi, dornici de putere. Dornici de a stăpâni și domina, ne-a transformat după caracterul lui ... nemilos, crud și plin de răutate. Așa am ajuns să nu realizăm că în loc să facem ce trebuie, alegem totdeauna doar ne ce face comozi, sau doar caștig.
Așa am ajuns aici.
Lumea nu mai este ce a fost acum cateva săptămâni, ci doar ce va fi de acum încolo. Răul se află printre noi sub multe forme. Uneori suntem prea familiari cu el, dar e nevoie să fim conștienți că trebuie oprit.
Oamenii mor. Buni și răi. Moartea e moarte pentru toți. Diferența este atunci când alegem să acționăm. Felul în care o facem. Alegem... și așa rămâne. Rămâne felul în care vom fi amintiți. Vom fi amintiți ca și unii care au luptat și au facut ce trebuia atunci când era momentul, sau ca niște oameni care nu au facut niciodata diferența. Josnici. Fără valoare, sau să zic... lipsiți de umanitate. Doar consumatori. Oameni fără sentimente, plini de ură și de frustrări. Oameni care nu au făcut mai mult, pentru că nu aveau cum. Suntem atât cât reușim să fim. Noi alegem asta.
E adevărat... e greu să lupți cu un prădător. Este riscul să pierzi tot. Uneori pare că înebunești, dar doar cei care luptă ajung să cunoască ce înseamnă să fii un învingător.
În timp ce oamenii sunt foarte încrezători și se cred deasupra divinității, întunericul, are un plan sadic pentru omenire.
Suntem distruși zilnic de propria lacomie și de egoismul care ne consumă fără să vedem, dar o face sigur. Cu fiecare zi care trece, umanul din noi moare și rămâne doar imaginea unui prădător. Devenim orice altceva decat ființe umane.
Nu ne-am maginat că se va ajunge aici. Lumea nu mai este ce a fost acum o lună. Singura șansă pentru a reveni la umanitate, poate ultima șansă petru unii, este să învingem tot ce e mai rău în noi. Să învingem sursa răului. Trebuie să insistăm să biruim orice răutate, pentru a nu ajunge noi înșine întunecați și lipsiți de orice umanitate. Din păcate cei mai mulți au devenit așa.
Oamenii au ajuns asemenea șarpelui care nu suporta lumina și se ascunde doar în gâuri întunecate, în pământ. Departe de lumină, departe de Divinitate pentru ca o urăște.
Trebuie să ne păzim mintea să nu ajungă sa hoinărească în locurile întunecate. Altfel tot ce este mai rău în comportamentul nostru iese la iveală. Pentru că în loc să căutăm calea dreaptă, căutăm calea sigura. Căutăm să supraviețuim indiferent de preț. Ajungem să supraviețuim în loc să trăim. Nu mai facem diferenta.
Șansa pe care o mai avem, este o putere mai mare decât a noastră și decât orice altă putere. Dumnezeu. Dragostea. Divinitatea, care încă mai este aici cu noi. Încă mai este printre noi, dornică să ne salveze. Să ne arate calea spre viață, spre lumină.
Dumnezeu. El face diferența.
Adi Gliga (clik)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)